Etica se confruntă cu ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Printre ramurile eticii ca ştiinţă se evidenţiază  etica profesională, care desemnează un cod moral al unor oameni care aparţin unei anumite profesii. Etica profesională este determinată de particularităţile specifice ale unor profesii, de interesele corporative, de cultura profesională etc. Oamenii ce îndeplinesc funcţii profesionale similare sau identice îşi elaborează tradiţii specifice şi se asociază în baza unor principii de solidaritate profesională în stare să păstreze reputaţia  grupului profesional dat. Etica profesională este totalitatea regulilor de conduită ale unei grupe sociale anumite ce asigură caracterul moral al interacţiunilor determinate sau  însoţite de activitatea profesională. Etica profesională are importanţă în primul rând pentru profesiile al căror obiect este omul. Acolo unde reprezentanţii unor profesii anume se află într-o permanentă comunicare cu alţi oameni, comunicare ce poate avea influenţe considerabile asupra destinului omului şi a interacţiunilor morale, există nişte coduri morale specifice ale reprezentanţilor respectivelor profesii, cum ar fi: etica învăţătorului, etica judecătorului, etica medicului etc. De exemplu, etica savantului include cerinţa slujirii dezinteresate adevărului, toleranţa faţă de alte teorii şi opinii, inadmisibilitatea plagiatului în orice formă sau falsificarea premeditată a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice.

        Indiferent de regiune sau de ţară, angajatorii caută angajaţi perfecţi. Abilităţile şi  experienţa contează cel mai mult, însă caracterul este şi el urmărit în momentul participării la un interviu. Dacă și în România s-ar pune accentul pe valorile morale ale angajaților, în țara noastră problemele de natură etică s-ar diminua semnificativ. 

        Etica profesională este un subiect destul de sensibil mai ales atunci când vorbim de funcționarii publici, care își exercită activitatea conform unui regulament și a unui statut. În prezent, una dintre problemele cele mai grave cu care se confruntă administraţia publică şi societatea este fenomenul de corupţie, „diplomaţia bacşişului” fiind adânc înrădăcinată în societatea românească. Vorbind despre corupţie facem referire la cele patru forme ale sale care sunt prevăzute de lege – dare de mită, luare de mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă. Cauzele principale care favorizează corupţia în administraţia publică sunt: individualismul, lipsa valorilor morale, egoismul, creşterea gradului de clientelism, gradul avansat de politizare, consumismul, amplificarea densităţii legislative, puterea experţilor, lipsa de control şi de transparenţă a noilor tehnologii, lipsa de moralitate şi retribuirea scăzută în sectorul public etc. Cetăţenii, dacă nu ar fi tentaţi să ofere mită pentru a obţine anumite servicii într-un timp mai scurt sau pentru alte avantaje personale, ar trebui să fie implicaţi în identificarea şi sesizarea cazurilor de corupţie. 

       Cinstea, corectitudinea şi moralitatea oricărui funcţionar sau salariat sunt condiţii sine qua non în exercitarea atribuţiilor de serviciu, însă acestea sunt încălcate de majoritatea funcţionarilor. Excesul de putere este una dintre problemele tot mai frecvente cu care se confruntă societatea în care trăim. Puterea pare să fie atuul celor care ne conduc într-o măsură mai mare sau mai mică. Indiferent de funcţia pe care o au, cele mai multe persoane abuzează la maxim de puterea cu care sunt instituiţi, iar acest aspect nu face decât să ne descurajeze pe noi, cei care vrem o schimbare, vrem o lume dreaptă, o lume a corectitudinii, o lume a inteligenţei şi bunătăţii. Trebuie să găsim o soluţie să ne împotrivim cu înverşunare celor ce dau mită şi celor ce primesc mită, pentru că fiecare dintre noi este plătit pentru munca prestată, şi nu-şi primeşte salariul din mita acumulată în decursul unei luni.

          Diminuarea corupţiei duce treptat la eliminarea ei, însă pentru o diminuare eficientă şi sigură e nevoie nu doar de timp, ci şi de resurse umane şi materiale. Fiecare dintre noi putem contribui la dezvoltarea societăţii începând cu eliminarea actelor de corupţie. Fiecare suntem capabili să acţionăm corect atunci când luăm la cunoştinţă de cazuri de corupţie. Dacă ne unim forţele şi suntem noi înşine corecţi, atunci putem acţiona pe orice cale împotriva corupţiei, căci alţii se îmbogăţesc tot mai mult de pe urma naivităţii noastre.